Pe data de 10 februarie este prăznuit Sfântul Haralambie. A fost episcop în Cetatea Magneziei, din Asia Mică, astăzi Turcia, în vremea împăratului Septimiu Sever (193-211).
Atunci când Sfântul Haralambie a împlinit vârsta de 113 ani a fost a avut parte de numeroase chinuri deoarece nu a dorit să își lepede credinţa în Iisus Hristos.
La solicitarea împăratului Sever, Sfântul Haralambie a făcut multe minuni cu ajutorul harului Lui Dumnezeu. Sfântul Haralambie a fost condamnat la moarte prin tăierea capului cu sabia.
Sfântul Haralambie 10 februarie
În timpul rugăciunii dinainte de execuție, cerurile s-au deschis şi sfântul l-a văzut pe Mântuitorul Iisus Hristos şi pe îngerii Săi. Sfântul Haralambie i-a solicitat Lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor rămâne moaştele sale, astfel încât acel loc să nu sufere niciodată de foame şi de boli.
Domnul i-a promis că o să îi îndeplinească dorinţele şi S-a ridicat la cer împreună cu sufletul martirului Haralambie. Haralambie a trecut la Domnul înainte de a fi executat.
Capul Sfântului Haralambie se păstrează la Mănăstrirea "Sfântul Ştefan“ din Meteora. În biserica Mănăstirii Miclauseni, din orașul Iaşi, se află moaştele a treizeci de sfinţi, printre care şi ale Sfântului Haralambie.
Părticele din moaştele sale sunt prezente la Mănăstirea Raşca, la Catedrala episcopală din Galaţi, la bisericile "Sfântul Dumitru", "Sfinţii Arhanghel", "Sfântul Stelian" din Capitală.
Sfântul Haralambie este cunoscut ca fiind apărător de ciumă, dar și de foamete. Confirmarea o găsim în Acatistul închinat lui: "Bucură-te, izbăvitorule de ciumă şi de foamete!".
Istoria subliniază că oamenii au cerut ajutorul său în diferite situaţi grele cum au fost "ciuma lui Caragea", din anul 1813, dar şi de foametea din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, din anul 1795. În iconografia ortodoxă greacă, Sfântul Haralambie este reprezentat ca un preot, iar în cea rusă apare sub un chip de ierarh.